Omul are o înclinaţie, chiar un imbold de a face ceva pentru sau în numele lui Dumnezeu. Din zorii creaţiei, urâciune după urâciune a fost făcută de om în numele lui Dumnezeu. Noi judecăm lucrurile după propriile noastre standarde, propriile noastre criterii valorice, în funcţie de ceea ce ne place sau nu ne place; şi nu ne întrebăm niciodată: „Mi-a poruncit Dumnezeul cel viu să fac acest lucru?” Nu contează ca planul tău este aşa de necesar, de raţional sau logic. Nu contează că este aşa de simplu. Nu contează că motivaţiile tale sunt aşa de pure că la urma urmei, cum poţi să-ţi cunoşti cu adevărat propriile motivaţii?
Fiecare dintre noi, într-o măsură mai mare sau mai mică, are o predispozitie naturală, înnăscută de a contribui cumva la schimbarea lucrurilor pe pământ de dragul lui Isus Cristos… Ai stiut că pe Dumnezeu nu îl interesează slujirea ta? Oricum, nu atât de mult pe cât îl interesează persoana ta. Înainte de a putea exista o slujire adecvată trebuie să existe un vas adecvat… Fără lucrarea transformatoare a Duhului Sfânt, indiferent de darurile tale spirituale, vei aduce jertfa lui Cain, vei zidi cetatea Babel, vei aduce focul străin al lui Nadab si Abihu.
