Legea lui Hristos

Ce inseamna sa „slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou iar nu dupa vechea slova”? Cum se raporteaza crestinul la Legea lui Moise? Ce reprezinta „legea lui Hristos”? Cum se relationeaza reciproc dragostea si Legea? Mai sunt poruncile Vechiului Testament aplicabile vietii de crestin? Ce inseamna a fi „eliberat de Lege”? Cum implineste dragostea „toata Legea”? Aceasta carte analizeaza aceste intrebari, si multe altele ca ele.

Prea adesea, crestinii au cautat altceva in afara de Hristos ca sa le serveasca drept regula suprema in viata. Ei si-au centrat vietile mai degraba pe o „lista de reguli” decat pe „porunca Lui noua” de a iubi. Neconstientizand ca telul intregii invataturi crestine este dragostea, ei au pretuit prea adesea cunoasterea Bibliei, abilitatea de a predica, „slujirea” si „darurile” mai presus de singurul lucru care conteaza cel mai mult in viata crestina. Totusi, conform Noului Testament, dragostea este implinirea „intregii Legi” si oricate sacrificii am face, oricata cunoastere am avea, chiar oricata credinta am manifesta, acestea nu inseamna nimic fara dragoste. Scopul acestei carti este sa indrepte pe credinciosi catre Mantuitorul si standardul lor perfect, Domnul Isus Hristos, care este in El Insusi dragostea intrupata si Singurul care ii poate face capabili sa iubeasca - intr-o anumita masura - asa cum El a iubit.

Crestinismul este Hristos! Nu este un sistem filosofic sau o colectie de adevaruri valabile vesnic, ci este relatarea felului cum Dumnezeu Insusi a invadat aceasta lume decazuta, in urma cu doua mii de ani, in Persoana glorioasa a lui Isus Hristos. „Cuvantul” vesnic care „era Dumnezeu” (Ioan 1:1) „S-a facut trup si a locuit printre noi” – vorbind asa cum nimeni n-a vorbit pana atunci (Ioan 7:46) si facand fapte care nu fusesera niciodata facute pana atunci (Ioan 9:32; 15:24). In prezenta gloriei Sale divine unice – „slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal... plin de har si de adevar” – apostolii au cazut cu fata la pamant, coplesiti de uimire si adorare. Apoi ei au mers proclamand, nu filosofiile lor, ci slava Aceluia pe care ei Il vazusera si auzisera: „Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii, – pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si marturisim despre ea, si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata; – deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos” (1 Ioan 1:1-3).

Odata cu venirea lui Isus Hristos in lume, asupra oamenilor a stralucit o lumina a revelatiei atat de mare incat toate descoperirile anterioare par acum intunecate prin comparatie cu aceasta. El este „Soarele care rasare din inaltimi” care ne-a „cercetat” (Luca 1:78). El este „adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume” (Ioan 1:9). El este Cuvantul ultim al lui Dumnezeu adresat omenirii (Evrei 1:1-2), „oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui” (Evrei 1:3). El este „chipul Dumnezeului celui nevazut” (Coloseni 1:15); a vedea pe El inseamna a vedea pe Tatal (Ioan 14:9). In El „locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). In El sunt ascunse „toate comorile intelepciunii si ale stiintei” (Coloseni 2:3). El este telul spre care se indreapta intreaga istorie (Efeseni 1:9-10; Coloseni 1:15-18).

In acest context al slavei lui Hristos care depaseste orice masura, Ioan a scris cuvintele de mai sus: „Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos”. Ioan nu voia sa spuna ca in Legea lui Moise nu era har sau adevar; nu, caci acestea erau. Dar in comparatie cu plinatatea divina absoluta (Ioan 1:14, 16) a harului si adevarului care se gaseau in Isus Hristos, harul si adevarul Vechiului Testament palesc intr-atata incat devin insignifiante. Este dupa cum Pavel spunea, „in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult“ (2 Corinteni 3:10). Fata de Hristos, Moise este atat de mic precum ar fi o lumanare fata de soare. Daca vrem sa intelegem corect „legea lui Hristos”, trebuie sa avem permanent in minte aceasta realitate.

Ca si crestinismul, legea lui Hristos este Hristos. Nu este un sistem de reguli pe care oamenii ar trebui sa le respecte. Nu consta in adoptarea unui cod de comportament intelept, dupa cum este situatia in confucianism sau dupa cum sunt invataturile celor „8 pasi spre desavarsire” din budism. Dimpotriva, ea este Hristos Insusi, in toata minunatia umanitatii Sale perfecte si divine, aratata atunci cand El Isi cheama ucenicii sa Il urmeze (Matei 9:9) si cand le da putere sa faca aceasta lucrand in ei propria Sa viata inviata (Efeseni 3:20, vezi si Efeseni 1:19-20; Filipeni 3:10). Chemarea inalta a oricarui crestin consta in nimic mai putin decat in a se „imbraca in Domnul Isus Hristos! (Romani 13:14)

Asadar, aceasta carte este o incercare de a arata ceva din privilegiul de nespus al cunoasterii si umblarii dupa Hristos Isus, Domnul nostru, in timp ce insasi „viata lui Isus” se „arata in trupul nostru muritor” (2 Corinteni 4:11).

Capitolele acestei carti exploreaza ceea ce Biblia vrea sa ne spuna atunci cand ii descrie pe crestini ca pe aceia care slujesc lui „Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova” (Romani 7:6) si ele cauta sa ne arate libertatile uriase, alaturi de responsabilitatile marete care ne sunt date, ca unor fii maturi ai lui Dumnezeu.

Semnificatia indemnului de a „iubi dupa cum Hristos v-a iubit” este un ocean ale carui adancimi niciun crestin nu le va constientiza vreodata in decursul vietii pamantesti. Aceasta carte isi propune doar sa ofere cititorului o intelegere de baza asupra a ceea ce este legea lui Hristos si sa indrepte pe credinciosi catre viata vie a lui Hristos, care este singurul ce poate sa le dea putere sa „implineasca” aceasta lege. Aceia care adera indeaproape la anumite forme fie de „Teologie a Legamintelor” sau „Dispensationalism”, ori „Teologia Noului Legamant”, pot sa considere anumite aspecte ale acestei carti drept dezamagitoare. Cu toate acestea, speranta mea este ca toti credinciosii adevarati vor auzi, pe paginile ei, vocea Pastorului lor chemandu-i sa Il urmeze mai indeaproape.

Pentru a ajuta pe cititori in intelegerea cursului ideilor, cartea a fost impartita in trei sectiuni: Prima parte prezinta istoria rascumpararii de la Creatie pana la venirea lui Hristos; partea a doua prezinta intelesul libertatii crestinului in contextul Legii, iar partea a treia se ocupa de legea lui Hristos. De-a lungul acestei carti, am inserat multe pasaje importante din Scriptura.

Am luat in considerare, de asemenea, mai multe aspecte controversate, pe care le-am tratat in anexe pentru a nu umbri in vreun fel tema centrala a cartii. Unii nu vor fi deloc de acord cu ideile prezentate in aceasta carte. Daca esti printre acestia, tot ce pot sa fac este sa te implor sa studiezi anexele cu atentie si cu o minte deschisa inainte de a renunta sa mai citesti aceasta carte. In final, Biblia este cea care trebuie sa guverneze teologia noastra, nu crezurile si marturisirile facute de oameni, oricat de demne de luat in seama sau de onorabile ar fi ele.

Cand m-am apropiat de acest subiect pentru a-l trata, am fost in mod repetat constient de faptul ca nu sunt vrednic sa ma ocup de o astfel de tema. Cum am putea sa vorbim despre a „iubi dupa cum ne-a iubit Hristos” fara sa ne plecam capetele rusinati de egoismul si raceala pe care le descoperim atat de des in noi insine?

In lumina acestui lucru, nu putem decat sa ne amintim de cuvintele lui Pavel: „Cine este destoinic pentru aceste lucruri?” (2 Corinteni 2:16).

Cat de multumitori putem fi pentru ca, desi nu suntem „in stare sa gandim ceva ca venind de la noi“, si totusi „destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata”! (2 Corinteni 3:5-6)

Doamne, iata plangerea mea cea mare

Ca dragostea mea este mica si slaba;
Totusi Te iubesc si Te ador;
O, prin har Te iubesc mai mult!

–William Cowper